Vrem, sau nu vrem, in fiecare zi rupem cate o fila din inexorabila carte a vietii, astfel, cand le terminam de rupt pe toate, nu ne mai ramane decat a striga: a fost odata. Curgerea vietii ne aduce iar intr-o statie de sfanta bucurie, in care sufletele noastre comunica cu Misterul Ceresc. Am zis sufletele, deoarece, trupurile noastre, ancorate in imensitatea pamanteasca, nu au decat trairi materiale.
Locatarul vremelnic al acestui bot de lut, templul omenesc, care este sufletul, se simte mare parte din viata, captivul trupului. Aceasta, deoarece, trupul nu poate fi decat intr-un singur loc, la un moment dat, pe cand sufletul, dupa capacitatea sa afectiva, calatoreste in tot universul. De aici se naste conflictul intre ce vrem (sufletul) si ce putem (trupul).
Exista un moment in care armonia intre ce vrem si ce putem atinge punctul maxim, acesta fiind trairea Nasterii Mantuitorului. La acest soroc si bogatul si saracul vibreaza la unison primindu-L in casa sufletului sau pe Acela care a coborat pe pamant spre a salva din pacatul stramosesc, creatia Tatalui. Astfel Copilul Divin, Fiul lui Dumnezeu, a coborat pe pamant, luand chip de om, traind cu poporul, ca om si ca Dumnezeu. Omenirea fiind instiintata de Magi de coborarea pe pamant a Mantuitorului, chiar daca din ignoranta si nestiinta nu L-au primit cum se cuvenea, cand au inteles ce Dar dumnezeiesc au primit L-au intampinat inchinandu-I-se.
De 2023 ani, omenirea se bucura la ziua cand Sfanta Fecioara, intr-un anonimat total, in conditii extrem de vitrege, naste pe Mesia. Doar semnele ceresti I-au anuntat coborarea pe pamant, dar omenirea L-a primit ca pe Fiul lui Dumnezeu, inchinandu-I-se. Fie ca bucuria care a fost la Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, sa fie si in casa sufletelor tuturor fiilor Sai de pe pamant. Hristos ni s-a nascut, sa-L marim.